Directiva privind amenajarea spațiului maritim - Directiva 2014/89/UE de stabilire a unui cadru pentru amenajarea spațiului maritim oferă un temei juridic inițiativelor naționale și transfrontaliere de amenajare a teritoriului maritim, statele membre ale UE fiind obligate să întocmească planurile de amenajare a spațiului maritim cât mai curând posibil, până la 31 martie 2021.

Scopul principal al amenajării spațiului maritim este de a promova dezvoltarea durabilă și de a identifica modalități de utilizare a spațiului maritim pentru diferite întrebuințări maritime, precum și de a gestiona modalitățile de utilizare ale spațiului și conflictele din zonele marine. Amenajarea spațiului maritim vizează, de asemenea, identificarea și încurajarea utilizărilor multifuncționale, în conformitate cu politicile și legislația națională relevantă. Pentru a atinge acest scop, statele membre trebuie, cel puțin, să se asigure că procesul sau procesele de planificare rezultă într-o planificare comprehensivă care să identifice diferitele utilizări ale spațiului maritim și luând în considerare schimbările pe termen lung datorate schimbărilor climatice.

Directiva enunță obligația de a stabili un proces de planificare maritimă, care să conducă la un plan sau planuri de amenajare a spațiului maritim; un astfel de proces de planificare ar trebui să țină seama de interacțiunile dintre sol și mare și să promoveze cooperarea între statele membre. Fără a aduce prejudicii achitărilor existente ale Uniunii în domeniul energiei, al transporturilor, al pescuitului și al mediului, prezenta directivă nu ar trebui să impună alte noi obligații, în special în ceea ce privește alegerile concrete ale statelor membre cu privire la modalitățile de urmărire a politicilor sectoriale în aceste domenii, dar ar trebui să aibă ca scop să contribuie la aceste politici prin procesul de planificare.

În conformitate cu articolul 1, MSP vizează „promovarea creșterii durabile a economiilor maritime, dezvoltarea durabilă a zonelor marine și utilizarea durabilă a resurselor marine”. Directiva prevede un set de cerințe minime comune pentru dezvoltarea planurilor de amenajare a spațiului maritim. Obligațiile prevăzute la articolul 6 pentru statele membre sunt, în principal, procedurale și afectează, în mare parte, procesele de planificare. Planurile de amenajare a spațiului maritim dezvoltate trebuie revizuite cel puțin o dată la zece ani, conform aceluiași articol.

Domeniul de aplicare

Directiva se aplică apelor marine ale statelor membre, fără a aduce prejudicii altor legislații ale Uniunii. Nu se aplică în cazul apelor de coastă sau părților care intră sub incidența planificării orășenești și naționale a unui stat membru. Prezenta directivă nu se aplică activităților a căror scop unic este apărarea sau securitatea națională. Nu se aplică planificării orășenești și naționale a teritoriului.

Definiții

„Politică maritimă integrată” (PMI) înseamnă politica Uniunii care are ca scop promovarea unui proces decizional coordonat și coerent pentru a maximiza dezvoltarea durabilă, creșterea economică și coeziunea socială a statelor membre, în special în ceea ce privește regiunile costiere, insulare și ultraperiferice din Uniune, precum și sectoarele maritime, prin politici coerente legate de domeniul maritim și printr-o cooperare internațională relevantă.
„Amenajarea spațiului maritim” înseamnă un proces prin care autoritățile statului membru în cauză analizează și organizează activitățile umane în zonele marine, cu scopul de a îndeplini obiective ecologice, economice și sociale.
„Regiune marină” înseamnă regiunea marină menționată la articolul 4 din Directiva 2008/56/CE;
„Ape marine” înseamnă apele, fundul mării și subsolul marin, astfel cum sunt definite la articolul 3 punctul 1 litera (a) din Directiva 2008/56/CE, și apele de coastă astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 7 din Directiva 2000/60/CE, precum și fundul mării și subsolul marin al acestora.

Obiective și cerințe minime pentru MSP

În conformitate cu articolul 4 din Directiva MSP, statele membre trebuie să stabilească și să implementeze MSP, ținând seama de interacțiunile dintre sol și mare și particularitățile regiunilor lor marine, precum și impactul activităților și utilizărilor existente și viitoare și impactul acestora asupra mediu înconjurător. Directiva permite statelor membre să se bazeze pe politicile, reglementările sau alte mecanisme existente sau în curs de desfășurare, care sunt în conformitate cu cerințele directivei.

Obiectivele MSP figurează în articolul 5, care prevede că statele membre ar trebui să ia în considerare aspectele economice, sociale și de mediu pentru a sprijini dezvoltarea și creșterea durabilă în sectoarele maritime, aplicând o abordare ecosistemică și promovând coexistența activităților și utilizărilor în spațiul maritim. Statele membre trebuie să decidă modul în care diferite obiective sunt reflectate și ponderate în planul/planurile lor de amenajare a spațiului maritim.

Cerințele minime pentru MSP sunt cuprinse în articolul 6, care reiterează necesitatea de a ține seama de interacțiunile dintre sol și mare și de aspectele de mediu, economice, sociale și de siguranță, promovând coerența între MSP și planul (planurile) rezultat și alte procese, cum ar fi gestionarea integrată a coastelor sau practici echivalente formale sau informale. Statele membre ar trebui să asigure implicarea părților interesate, să organizeze utilizarea celor mai bune date disponibile, să asigure cooperarea transfrontalieră între statele membre și să promoveze cooperarea cu țările terțe.

În ceea ce privește interacțiunile dintre sol și mare, statele membre pot utiliza alte procese formale sau informale, cum ar fi gestionarea integrată a litoralului. Rezultatul va fi reflectat de statele membre în planurile lor de amenajare a spațiului maritim.

Întocmirea MSP

La elaborarea și implementarea planului de amenajare a spațiului maritim, în conformitate cu articolul 8 alineatul (1), statele membre trebuie să identifice distribuția spațială și temporală a activităților și utilizărilor existente și viitoare relevante în apele lor marine. Posibilele activități, utilizări și interese pot include: zonele de acvacultură; zonele de pescuit; instalațiile și infrastructurile pentru explorarea, exploatarea și extracția țițeiului, a gazelor și a altor surse de energie, a mineralelor și agregatelor, precum și pentru producția de energie din surse regenerabile; rutele de transport maritim și fluxurile de trafic; zonele de antrenament militar; siturile de conservare a naturii și a speciilor și zonele protejate; zonele de extracție a materiilor prime; cercetarea științifică; traseele cablurilor și ale conductelor submarine; activitățile turistice; patrimoniul cultural subacvatic.

Participarea publicului în MSP

Statele membre stabilesc modalitățile de participare a publicului, prin informarea tuturor părților interesate și prin consultarea părților interesate relevante, a autorităților și a publicului vizat, încă dintr-un stadiu incipient, în elaborarea planurilor de amenajare a spațiului maritim. Odată ce planurile sunt finalizate, părțile interesate și autoritățile relevante, precum și publicul interesat trebuie să aibă acces la acestea.

Datele pentru MSP

Articolul 10 acoperă chestiunea utilizării datelor, inclusiv, dar fără a se limita la date despre mediu, sociale și economice, precum și date fizice despre apele marine și modul de împărtășire a informațiilor necesare pentru MSP. În acest scop, statele membre sunt încurajate să utilizeze documentele juridice și instrumentele existente, cum ar fi cele care funcționează în cadrul politicii maritime integrate și/sau al altor politici relevante ale UE, inclusiv Directiva 2007/2/CE de instituire a unei infrastructuri pentru informaţii spaţiale (INSPIRE).

Cooperarea între statele membre și cu țările terțe

Articolele 11 și 12 se referă la cooperarea dintre statele membre și cu țările terțe. Statele membre ar trebui să coopereze pentru asigurarea unor planuri de amenajare ale spațiului maritim coerente și coordonate pentru regiunea marină în cauză, ținând seama, în special, de aspecte de natură transnațională. Atunci când este necesar și posibil, statele membre sunt încurajate să coopereze cu țările terțe cu privire la acțiunile lor în ceea ce privește amenajarea spațiului maritim, în conformitate cu dreptul și convențiile internaționale.

Implementarea

În conformitate cu articolele 13 și 14, privind implementarea directivei, fiecare stat membru trebuie să desemneze autoritatea/autoritățile competente pentru punerea în aplicare a directivei, care trebuie comunicate Comisiei Europene. Copii ale oricăror planuri de amenajare ale spațiului maritim elaborare trebuie, de asemenea, trimise Comisiei.